Am mutat site-ul!

Pagina s-a mutat pe http://www.blogdemoldovean.com

La E.ON, unde torna-n cur beton!

Si ma duc eu la E-on sa-mi micsorez taxa radio tv de pe firma. Stau la o coada (coada de la lapte de pe vremea lui Ceausescu e pistol cu apa ) si intreb ce documente imi trebuiesc pentru o asa mare realizare . Dupa o ora plec cu lista sa fac rost de ele – apropos, niste aberatii de documente care nu au legatura cu faptul ca eu nu am plasma in atelierul de tamplarie si nici radio care sa acopere sunetul superb al abricului. Ma reintorc voios cu documentele si ma pun la alta coada. Cand sa ajung eu o baba se baga in fata mea. O baba oportunista care pendula intre doua cozi. O las si pe ea, ii listeaza omul de la ghiseu ceva si pleaca repede.

Ajung si eu – Uraaaaaaaa!

Omul se ridica in toata splendoarea lui – 50 de kile, o floaca pe chelie si pantalonii trasi pana la piept – si pleaca spunand ca nu a mancat nimic. Dupa vreo 20 de minute revine.

–          Buna ziua, am venit cu actele acestea sa micsorez taxa radio tv !

–          Da va trebuie alea, alea, (le aveam ) si atestat fiscal numarul 112.

Ma gandesc eu, contabil fiind, ce dracu e ala atestat fiscal 112. Imi iau inima in dinti si-i spun:

–          Nu va suparati, atestatul asta fiscal 112 nu exista – exista atestat fiscal si declaratia 112 doua lucruri diferite. Ce doriti din astea doua ?

–          Nu exista, cum sa nu existe?!

–          Pai aratati-mi si mie unul sa vad cum arata (ma gandeam sa nu ma fac de cacat pe la finante ca ma cunosc aia pe acolo).

–          Stiti ceva, va rog sa stati la colegu care se ocupa de firme sa va arate el.

Valeu, mai uit ala mai avea vreo doua persoane ma incapatanez si ma pun la coada. (alta coada ) .

Pleaca primul din fata mea, pe urma un mos avea tot felul de probleme (dar nu din vina lui) ii pusesera altii tot de la E ON un index gresit si asta nu-i putea face contractul, ma rog, ii spune mosului sa vina a doua zi el ia hartia si pleaca chipurile sa-i rezolve lui asta problema si vine dupa o jumatate de ora .

Eu asteptam victorios pe scaun, bucuros ca mosul nu a avut actele in regula de fapt el le-a avut dar ……

– Buna ziua si reiau toata povestea …………..

– Vai, dar ati stat atat pentru o problema atat de mica ………

– Lasati…(nu mai puteam de nerabdare sa-mi arate atestatul 112)

Ii dau actele, le butoneaza in calculator si spune:

–          Gata, de luna viitoare e rezolvata problema!

Nu ma pot abtine si-i spun :

–          Dar colegului ii trebuia un atestat fiscal 112, nu mai e nevoie ?

–          Atestat fiscal 112? Dar nu exista asa ceva. Cine v-a spus ?

Ii arat cu mana pe boul ala de langa el care era cam la un metreu distanta  :

– Asta?

–  Da.

– Pai asta e un prost, nu te lua dupa el!

Si plec linistit acasa dupa vreo 3 ore da cu treaba rezolvata ……. Si mai aveam un pic si ma cacam pe mine de la cafeaua lor infecta (mi-am luat-o eu, sa nu credeti ca da cafea la E ON).

Da acu’ o am mai mica. La taxa ma refeream.

Yours truly,

S (contabilul)

Contabilul știa să scrie

De multe ori ne uităm la oameni, le punem etichete și îi judecăm. Foarte bine. Așa le trebuie.

Contabilul de care vă zic astăzi nu este contabilul obișnuit la care te duci și rezolvi căcaturi contabilicești. Adică le rezolvi, dar cu zâmbetul pe buze.

Contabilul, ca și popa sau dentistul, este foarte important. Ai nevoie de un contabil care să-ți fie prieten, să te cunoască, să vorbească de la egal la egal cu tine și, mai important, să bea mai multă bere decât tine. Doar atunci când contabilul îndeplinește toate condițiile de mai sus poți spune că l-ai găsit pe cel mai bun.

Contabilul meu știe a mânui condeiul mai bine decât jonglează cu cifrele sau cu autoritățile competente.

Contabilul meu este moldovean.

Contabilul meu nu este contabilul tău.

Contabilul meu citește oameni.

Contabilul meu este un super contabil.

Începând de astăzi, contabilul meu scrie pe acest blog.

Urmeză și va urma!

Bine ai venit, S!

Diferenta dintre barbati si femei

E foarte simplu. Incredibil de simplu.

Sa spunem ca azi, la ora 15:00, iti aduci aminte ca trebuie sa treci pe la magazin sa cumperi lapte.

Dar, la un moment dat, te intrebi: „Si daca uit sa iau lapte? Ia sa-mi fac un semn pe mana.”

De obicei, semnul este acelasi, un X.

Bine, bine, si care-i diferenta dintre X-ul barbatesc si X-ul feminin?

Pai, cu acelasi X, femeia isi aduce aminte sa ia: demachiant, sampon, oja, cereale (ea stie ca tu iei doar lapte), paine, oua, mirodenii, pulpe de pui, banane, portocoale, telemea de oaie si seminte.

Yours truly,

M

29

De ziua mea obișnuiam să scriu lucruri interesante.
Anul ăsta n-am ce.

Totuși, ar fi ceva. Acum două săptămâni, deși era foarte aglomerat, am mers de unu singur cu telescaunul.

M-am uitat în sus. Era al meu.

 

M

29 pe 29

Atunci când mă așez în fața laptopului meu cel vechi și plin de praf, îmi dau seama că, pe zi ce trece, semăn din ce în ce mai mult cu el: o carcasă neagră, doua leduri, un procesor single core și un praf atât de gros încât te poți semna.

Bateria este doar o punte de legătura. Nu mai știe cum e să fii independent de sursa de energie dar, sincer, nu cred că-i mai pasă de asta. Știe că nu va fi aruncat la gunoi. Stăpânul s-a obișnuit cu el. Își face treaba așa cum știe: încet și sigur.

Acceptă foarte puține programe. Pe unele doar le vede. Refuză să le instaleze, iar dacă o face întreabă de două ori: „are you sure?”

Colcăie de erori neașteptate, se încinge repede…nu mai e laptopul de care m-am îndrăgostit.

Cu toate astea, bătrânul laptop se încăpățânează să funcționeze. Pentru cât timp? Nu știu.

Peste 29 de zile fac 29. 29 pe 29.

Păstrați-mă.

M