Archive for the ‘Sã grãim despre filme’ category

Dark Shadows – Recenzie

Iunie 4, 2012

Slab. Foarte slab. Merita bani…dar ramane un film slab. Pacat de distributie.

M

Anunțuri

Pielea în care trăiesc

Noiembrie 14, 2011

Când am început categoria „Să grăim despre filme”, n-am zis niciodată că mă pricep. Departe de mine acest gând, sunt alții plătiți pentru asta dar, atunci când poți număra pe degetele de la o mână filmele, măcar, interesante la care poți merge în week-end (da…în București e sport local, la fel și „100 m mall-uri”) te simți, oarecum, îndreptățit să „zici ceva”. Orice consumator de film își poate da cu părerea așa cum își poate da cu părerea despre un măr, spre exemplu. Un măr trebuie să te atragă din start cu numele, forma și mirosul său. Dacă în exterior îți da senzația că nu e tocmai cum trebuie și mai faci greșeala să și muști din el și constați că nu e dulce, e făinos, moale și că eticheta „top quality” e doar un trailer de prost gust și atât, atunci, alege alt sortiment. Dramă, de preferat.

Îmi era dor de un film bun că de mama! Și MAMĂ ce mi-e dor de mama!

Așadar, vă invit să mergeți și să dați cu încredere banii pe ultima creație a lui Pedro Almodóvar, intitulată „La piel que habito” sau „Pielea în care trăiesc”, cu Antonio Banderas, Elena Anaya și Marisa Paredes. O altfel de producție, un altfel de film, pe parcursul căruia nu-ți plângi de milă c-ai respirat degeaba de 1872 de ori (16×117), sau c-ai trăit cele mai odioase 117 minute din viața ta.

De obicei, la final, se înserează un trailer. Ț! Nu și de data asta.

Mi-ar plăcea să cred că veți apăsa PLAY, cu volumul la „mediu”, pe clipul de mai jos (parte din soundtrack), reprezentativ pentru starea de spirit pe care ți-o imprima Almodóvar. Dacă nu „vă atinge”, păcat.

Suyo,

M

 

Din dragoste cu cele mai bune intenţii

Octombrie 31, 2011

28 octombrie 2011

Ziua in care fusai la premiera filmului romanesc „Din dragoste cu cele mai bune intenţii”.

Inainte de a-ti lipi retina de un film romanesc, mai intai analizezi propozitia: „Merg la un film romanesc”.

Cand zici film romanesc te gandesti „bai nene, iar ma duc sa vad un semi documentar pe baza de calorifere de fonta, spitale ponosite (vezi moartea lu’ nea Lazarescu), halate, oameni care stau la coada, blugi prespalati, o paleta restransa de culori cu gri soricel in rolul principal si injuraturi previzibile cu intentia de a „iesi din tipar” . Sper sa nu fie ca „Eu cand vreau sa fluier nu pot, pentru ca nu stiu sa fluier.” M-am saturat de secvente a cate zece minute bucata in care nu se intampla nimic”.

Daca gandesti ca mine, atunci sa stii ca la asta trebuie sa te astepti.

Inainte de a-l lauda, in proprotie de 51%, pentru mine, consumatorul (ocazional) de filme, „Din dragoste cu cele mai bune intenţii” este just another romanian movie. Poate era mai potrivit numele asta.

In alta ordine de idei, producţia a fost premiată la Festivalul de Film de la Locarno 2011, pentru Cea mai bună regie şi Cel mai bun actor în rol principal, acordat lui Bogdan Dumitrache. Lungmetrajul a mai fost proiectat la festivaluri din Elveţia, Ungaria, Belgia, Canada, Islanda, Cehia şi Coreea de Sud. Scenariul spune povestea lui Alex, un tip de succes şi sociabil, căruia îi place să deţină întotdeauna controlul. Tătăl lui Alex îl anunţă la telefon că mama sa a avut un accident cerebral şi e internată la spital. Chiar dacă femeia dă semne că începe să se simtă mai bine, Alex continuă să se panicheze, făcând o serie de greşeli, toate din dragoste cu cele mai bune intenţii. 

Din scaunul spectatorului apreciezi cojonesul regizorului Adrian Sitaru care a riscat folosind un stil de a filma, de tip FPS, atipic pentru productiile romanesti. Zice el ca se trage din pasiunea pentru pescuit sportiv. Filmu’ nu e peste dar…in fine. Mie unu’ nu mi-a dat senzatia ca „vorbeste cu mine” dar poate sunt eu hater.

Mi-au placut mult actorii secundari si mixtura de generatii intre actori. Pe o parte, Marian Ralea, pe cealalta parte Alina Grigore, o prezenta din ce in ce mai necesara pe marile ecrane.

Sala de cinema n-a fost plina deci nu prea cred in exclusivitate DAR, cred cu tarie ca Adrian Sitaru sau oricare alt regizor din Romania se va gandi la un moment dat sa NU mai faca filme care au la baza o poveste pe care o stiam deja si pe care n-as mai fi vrut s-o retraiesc. Nimic nu-mi intoarce stomacul pe dos mai tare decat holurile spitalelor din Romania.

Sa fie cu iertare dar aveam un film in cap, regizat de mine, in care o studenta de la medicina din Iasi isi rupe capu’ si hainele incercand sa termine facultatea pentru ca toata viata si-a dorit sa fie medic chirurg, sa salveze oameni, tot cliseul acela de „cand voi fi mare, as vrea sa devin…”.  Inainte de absolvire, prietenul o paraseste iar fata se muta la Cluj unde este angajata pe loc si devine unul dintre cei mai buni doctori din tara. Pe masa ei de operatie ajunge si fostul prieten, victima a unei dispute conjugale, caruia nu-i mai poate salva viata desi, ar fi putut s-o faca singur apreciind omul, nu ambalajul.

Iatã o varianta de film cu holuri curate si oameni care reusesc in viata. Mai pe pozitiv. Vorba aceea, daca zambesc intr-o tara trista asta inseamna ca sunt ciudat?

Nu, multumesc!

Yours truly,

M

pies1: si ce daca. merita. e de mers la el.

pies2: e de mers la el. merita! si ce daca.

Everybody Hates Chris!

Septembrie 20, 2011

A trecut un semestru din an de cand n-am mai populat rubrica „Sa graim despre filme”. Fie ele artistice sau seriale.

Astazi despre un serial, semi-vechi, din 2005. Ca de obicei, aflu’ tarziu.

„Everybody Hates Chris” e la fel de addictive precum „Modern Family” sau „Prison Break”.  Pe cuvant!

Daca nu l-ati vazut, puneti mana pe vplay si apasati PLAY.

Scurt info ca sa nu va obositi degetele prin imdb, este vorba despre copilaria lui Chris Rock. Actiunea este narata de insusi Chris Rock iar scenariul este genial si destept. O familie de negri mutata din „The projects” incercand sa-si faca un trai mai bun. Chris, fratele cel mai mare dintre cei 3 copii ai familiei, zilnic bombardat de responsabilitati, este singurul copil de culoare intr-o scoala de albi. Mama lui Chris, o moldoveanca bronzata, echipata in capot, este oricand gata sa-i rupa curu’ lui Chris pentru orice abatere de la regulile casei. Tatal lui Chris (incredibilul Terry Crews), un workaholic veritabil, are prostul obicei de a calcula fiecare colt de paine lasat nemancat (pe sistemul „mie-mi mananci tot din farfurie!”). Un colt de paine=2 centi, o gura de „cool aid” ramasa pe fundul unei sticle = 5 centi. Si lista poate continua.

Tonya (sora cea mica), o scorpie in devenire, are un singur tel in viata: sa-i dea foc lui Chris! Peste toate acestea, Chris, aka „little dude from across the street” trebuie sa lupte si cu pubertatea.

Dar mai bine va las sa-l descoperiti singuri.

Concluzia?

Yours truly,

M

Furios ş’ iuti 5

Mai 12, 2011

Cea mai buna metoda de slabire este stresul si incapacitatea de a te adapta (pentru o perioada) intr-un nou mediu de viata sau lucru. Exemplu’ viu, eu. Am pierdut 8 kile in 4 luni de Capitala. Sunt si mai special ce-i drept, pe mine stresul ma slabeste nu ma ingrasa. Si zic sa pun la loc macar  2kile 300, sa fie. Deci m-am reapucat de fitness. Diferentele intre „gim”-urile din orasele mici si cele din orasele mari sunt colosale. In primul rand sunt mai multe femei deci mai multe motive sa zabovesti. Mai multe femei inseamna, din pacate, si mai multi melteni cu un job description format din doua cuvinte, schimb valutar. Sala este mai mare, mai vin vedete prin zona, si la propriu si la figurat, aparatele sunt mai noi, dulapurile din vestiar nu se incuie cu un lăcăţăl, se incuie cu un card personalizat, merge aerul conditionat…figuri d-astia.

In schimb, ce n-am inteles nici acasa si nici in Capitala sunt discutiile purtate de matahalele cu muschi (clientii fideli) in pula goala, la propriu. Pentru femeile cititoare, asta se intampla in vestiar la barbati, adica nu trebuie sa fie o surpriza pentru nimeni. Eu inca cred ca la femei, spre exemplu, doamnele umbla in costumul Evei, se mangaie pe tzatze, intra cate doua la dus si-s spun lucruri porcoase la ureche. E doar imaginatia mea. In schimb, la noi in vestiar te loveste realitatea in fata (in cazul unora, in genunchi). Oamenii astia au o placere, inca inexplicabila pentru creierul meu, de a conversa goi pusca despre orice in timp ce unii dintre noi (foarte multi) ne grabim sa ne schimbam, se ne pregatim. Culmea, baietii astia nu stau intr-un colt pe ideea „ba, sunt discret”, nu coae! In mijlocul vestiarului, sa ne vada uscatii.

Cum? Subiectele abordate? Da ce-s prost sa nu ascult!? Foarte simplu. In ordinea de pe tricouri: alte matahale, bmw-uri, pizde, poker si, citez, „o alimentatie sanatoasa”. Nu poti sa nu razi cand cineva se scarpina la pula in fata ta si oscileaza intre 300 de grame de piept de pui fiert, legume mexicane trase-n ulei de masline si o pizda care nu-i pe Cosmote.

Unde vreau sa ajung. Discutie:

*M1: „Coae (am luat-o ad literam, coaele erau acolo si oricum nu stiam cum il cheama pe tip. let’s call him Coae), da te-ai definit bine”

M2: „Pfff….vorba aia” (?!!?!)

M1: „Boss, zici ca estiVin Dizel sa moara ma-sa daca nu” (sigur nu stie cum se scrie corect)

M2: ” Esti chior prietene. Sunt mai definit ca fraieru’ ala. ”

*cu M de la „matahala”

Eu, in mintea mea: „Esi o p***!”

Intamplarea a facut ca alaltaieri sa fiu silit sa merg la „Fast 5”. Popcorn, cola, ecran plat si tot tacamul.

Din start recomand sa NU mergeti la un astfel de film decat daca suferiti de nostalgie si credeti ca Dorobantiul (vorba vine) nu mai are nimic de oferit.

Un lucru este cert, baiatu in pula goala de la sala avea dreptate, si da, era mai definit decat Dizel.

In Fast 5  Vin Diesel arata ca un grataragiu de pe marginea Cuejdiului sau mai cunoscutului DN1. Vin Diesel este o copie proasta a celor ce-au fost Terminator, Robocop sau Politist Texan, dar asta nu-i o noutate. Noutatea este ca Vin Diesel are gusa, atat de ne-definit a ajuns. Eu cand aud de „actorul” Vin Diesel imi vine sa-mi inscenez propria-mi moarte. Sa-i spun lui Torreto ca e actor e ca si cum i-as spune unui shaormist ca e bucatar. Dupa aceeasi reteta este facuta si pelicula despre care graiesc: cu de toate! Tatze, buci, arme, muschi file, mult fum, stereotipii la tot pasul, replici de Isus (pilde included).

Dizel ca Dizel. Dezamagirea a fost mai mare in cazul lui Dwayne Johnson, cunoscut ca „The Rock” si mai cunoscut din „The Mummy Returns”. Ma asteptam sa aiba standarde mai inalte DAR asta este. E la fel de sec ca Dizel. Partea buna e ca muschii din film sunt toti la el dar parca prea umbla cu lubenitzele/harbujii la subbratz.

Singura bila alba merge la soundtrack.

In concluzie un film pentru mase, foarte anticipabil (daca exista acest cuvant) deci recomand a nu se vizualiza trailerul, adica asta:

Parerea mea!

Yours truly,

M

pies: soundtrack recording session

Sucker Punch Review

Martie 26, 2011

Doamne fereste!

Cu ce-am gresit in viata asta ca sa particip la un asemenea „eveniment”?

Vineri, asa cum am spus, am fost la premiera mondiala a filmului „Sucker Punch”, tradus de cei de la Mediapro in „Evadare din realitate”. La un scurt search pe Wikipedia, „suker punch” este definitia pe scurt a unui pumn primit in figura, de la o distanta mica, adica prin surprindere, fara a oferi sansa adversarului de a se apara.

Un fel de, nu ca „un fel”, „sucker punch” trebuia tradus „Perversa ca pe Targu’ Ocna” sau „Perversa ca pe Hollywood”. In cazul de fata, perversele de la Hollywood.

Bai nene, o cretinitate de film! Zack Snyder (regizor si scenarist) poate sa-si ia pelicula asta si sa se stearga la cur cu ea dupa o cacare cu stropi, ca la mama acasa (vizual e destul de naspa). Ce-a fost in mintea regizorului „300”, habar n-am! S-a apucat el sa scrie, sa regizeze, sa filmeze, crezand ca le poate face pe toate. Nea’ Zack, aici nu „Saved by the bell”, e Hollywood bre! Numai filmele porno au aceasta caracteristica. In scriptul de la sfarsit scrie: Scenariu: Big John, cameras: Big John, actor: Big John, regizor: Big John. D-aia exista taximetristi si taxometre. Ca sa nu numere prostu’ de taximetrist minuntele si sa calculeze el cat face. E jobul altcuiva sa faca asta. A aparatului mai exact. Fiecare cu aia a ma-sii!

Ca sa nu ma lungesc, filmul „Sucker Punch” este (doar in opinia mea, repet) viitorul castigator a premiului anual „Zmeura de Aur”, acordat celui mai prost film. Ba chiar as merge mai departe. Daca ar exista premiul „Salata de fructe” (Fruity Salad, si cand zic fruity nu ma refer neaparat la fructe) atunci „Sucker Punch” ar primi premiul 1 cu felicitari si frisca deasupra. O zmeura e prea putin.

Desi am intrat GRATIS la film imi vreau banii inapoi! Baaaaa! Banii inapoi! M-ati lobotomizat doua ore, mi-ati insultat ochii, parul si mucii! Toti neuronii erau la baie, isi dadeau o gheara.

Pe bune, am respirat degeaba doua ore cand puteam sa las pe altcineva in locul meu, mult mai labil psihic decat mine.

Personajul principal arata ca Elena Basescu (asemanarea este izbitoare). Are aceeasi privire pierduta iar prietenele ei sunt rupte din Bamboo. Pelicula are un fir epic cat cel al unui tampon. E la mintea cocosului. Daca eram maimuta imi bagam degetul in cur de plictiseala si aruncam cu excremente in public. Mult, mult mai amuzant.

Filmul acesta este atat de plictisitor incat am emotii mai mari cand se face verde la semafor. Normal ca premiera a avut loc in Romania. Probabil au avut de ales intre Romania si Cambodgia. Mi-a stat inima in loc, de plictiseala. Nici un defribrilator din lume n-ar fi reusit sa ma resusciteze.

Singura emotie de pe parcursul celor doua ore am avut-o cand m-am basit. Imi era frica sa nu se simta.

Altfel spus daca vreti sa va duceti la acest film, mai bine nu. Nu dati banii pe prostii, H&M-uri la copii! (alti retardati)

Yours truly,

M

pies: in foto sunt eu inainte de film. am avut dreptate. I don’t really want to see this movie.

Sucker Punch

Martie 23, 2011

Maine, 24 martie, voi striga „prezent!” in AFI Cotroceni pentru lansarea mondiala (e la moda sa folosesti cuvinte manelistice) a filmului Sucker Punch. Sunt curios cum va fi tradus titlul. Pumnul fraierului, un pumn de fraier, punch (bautura) pentru fraier. Chiar sunt curios.

Nu ma astept la foarte multe, trailerul lasand FOARTE mult de dorit, dar cum in America va fi lansat abia vineri, bine, fie!

Full review vineri.

Yours truly,

M


%d blogeri au apreciat asta: