Arhivă pentru Noiembrie 2011

Toamna se numãrã mobila

Noiembrie 28, 2011

Mai 2007. Eram tineri si prosti (cum zicea Grisa a lu’ Cobileanski).

Eram cu vroiam noi. Impotriva sistemului.

Nu s-au schimbat multe de atunci.

Nici acum nu s-au schimbat multe.

Multe nu se vor schimba nici in viitor.

Clipul de mai jos, pe care imi place sa-l numesc „Rage against the furniture” este o varianta de a scapa de mobila comunista.

O saptamana frumoasa!

Yours truly,

M

Anunțuri

Povești cu avioane, stewardese și controlori de bilete!

Noiembrie 25, 2011

Ați fost vreodată prinși fără bilet în avion? Dar în autobuz? Și? Cum a fost?

Bordea: „Bunică-mea din Moldova are o vorbă: femeia trebuie bătută, pentru că dacă n-o bați, nu înțelege!”

Astăzi de la 10 pm @ http://www.republikaverde.ro ne adunăm pe Strada Veseliei!

Aruncăm cu bulgãri de PACE în republikani, vorbim despre avioane, stewardese, controlori de bilete, civilizații extraterestre*, vrute, nevrute, femei și multe alte sorpresas!

Toate acestea în doar 2 ore de transmisiune LIVE!

Ne vedem/auzim diseară!

PACE!

M

Clișee de București

Noiembrie 16, 2011

Ești tânăr și vrei să iei Bucurestiu’ de un picior?

Atunci înseamnă că ai auzit de la mulți prieteni sau chiar membrii importanți din familie:

„Mergi la București, acolo ai mai multe oportunități!”

sau

„Da! Clar! Bucureștiul îți deschide mai multe UȘI”

Parte din clișeele de mai sus sunt valabile și pentru „Alice în Țara Minunilor”.

Overall, familia ta avea dreptate dar, ai grijă ce UȘI deschizi!

M

Delfinii iubesc Bucurestiul!

Noiembrie 16, 2011

Si Propaganda la fel!

Cel mai frumos cadou!

Noiembrie 15, 2011

Scurt si la obiect!

Pe 29.01. implinesc anii si cum imi place sa profit de neprofitabilitatea altora, m-am gandit sa-mi fac un cadou.

Aruncati un ochi aici:

Care va sa zica, plecare la Eindhoven pe 28.01.2012 cu intoarcere marti, 31.01.2012.

Pret total transport:  140 ron, dus intors!

Normal ca n-am de gand sa merg singur. Deci, daca mai sunt doritori speak now or 4ever shut your pieholes!

M

Diham Haze

Noiembrie 15, 2011

Am un magazin lângă bloc. Până aici nimic nou. Am lângă bloc un magazin cu de toate. Nici asta nu-i nouă. Lângă magazinul de lângă blocul meu există un aprozar. Asta e de bine. Aprozarul este ultimul care se închide. Și mai bine.

Important e magazinul de lângă bloc de unde cumpăr tot felul de prostii: lapte Zuzu, pâine, sare, zmeură, prăjitură diplomat, candelabre, glume proaste, condimente pentru pui, costiță afumată, pepsi pentru că n-au cola, napolitane vărsate, de cea mai proastă calitate.

Sunt superficial, știu.

Îmi place magazinul de lângă blocul meu.

Cel mai mult îmi place prezentarea produselor. Vezi fig.1

figura 1

Mi-ar plăcea și mai mult dacă aș înceta să visez.

Yours truly,

M

Pielea în care trăiesc

Noiembrie 14, 2011

Când am început categoria „Să grăim despre filme”, n-am zis niciodată că mă pricep. Departe de mine acest gând, sunt alții plătiți pentru asta dar, atunci când poți număra pe degetele de la o mână filmele, măcar, interesante la care poți merge în week-end (da…în București e sport local, la fel și „100 m mall-uri”) te simți, oarecum, îndreptățit să „zici ceva”. Orice consumator de film își poate da cu părerea așa cum își poate da cu părerea despre un măr, spre exemplu. Un măr trebuie să te atragă din start cu numele, forma și mirosul său. Dacă în exterior îți da senzația că nu e tocmai cum trebuie și mai faci greșeala să și muști din el și constați că nu e dulce, e făinos, moale și că eticheta „top quality” e doar un trailer de prost gust și atât, atunci, alege alt sortiment. Dramă, de preferat.

Îmi era dor de un film bun că de mama! Și MAMĂ ce mi-e dor de mama!

Așadar, vă invit să mergeți și să dați cu încredere banii pe ultima creație a lui Pedro Almodóvar, intitulată „La piel que habito” sau „Pielea în care trăiesc”, cu Antonio Banderas, Elena Anaya și Marisa Paredes. O altfel de producție, un altfel de film, pe parcursul căruia nu-ți plângi de milă c-ai respirat degeaba de 1872 de ori (16×117), sau c-ai trăit cele mai odioase 117 minute din viața ta.

De obicei, la final, se înserează un trailer. Ț! Nu și de data asta.

Mi-ar plăcea să cred că veți apăsa PLAY, cu volumul la „mediu”, pe clipul de mai jos (parte din soundtrack), reprezentativ pentru starea de spirit pe care ți-o imprima Almodóvar. Dacă nu „vă atinge”, păcat.

Suyo,

M

 


%d blogeri au apreciat asta: